Vlad Plahotniuc: Cred că orice om, atunci cînd îşi scrie gîndurile, se descoperă pe sine

02 Noiembrie 2013 Tribuna

T: V-am solicitat acest interviu, nu pentru a discuta despre politică, ci de noua Dvs. activitate, cea de blogger. Ce v-a determinat să începeţi să scrieţi?

V.P.: E mult spus că ar fi noua mea activitate, ideea de a avea un blog e mai veche, dar pînă acum nu am avut timp să o pun în practică, pentru că atunci cînd ai un blog, dacă vrei să fie citit, trebuie să postezi constant, să fii prezent. Dar timpul nu mi-a permis pînă acum să fac asta. De scris, însă am scris permanent şi asta nu doar de cînd sînt în politică. Pe vremea cînd eram în business, aveam un obicei, acela de a nota la sfîrşitul zilei principalele idei noi descoperite sau situaţii mai deosebite pe care le întîlneam. Făceam asta pentru că nu-mi ajungea timpul uneori pentru a face imediat suficiente analize şi a înţelege de ce se întîmplă un lucru sau altul. Iar eu nu sînt genul să trec peste lucrurile pe care nu le înţeleg în totalitate, să le abandonez. Încă de cînd eram în business, unele situaţii mai complexe, care presupuneau timp pentru gîndire mai profundă, le aşterneam pe hîrtie, iar la sfîrşitul săptămânii sau cînd aveam timp, reveneam la acele înscrisuri şi trăgeam anumite concluzii, uneori chiar luam decizii în baza lor. Acesta a fost modul meu de a mă organiza, pe care l-am păstrat şi după intrarea în politică.

T: Pentru un jurnalist ar fi foarte interesant să pună mâna pe hîrtiuţele Dvs, mai ales pe cele pe care le-aţi scris de cînd sînteţi în politică. Le păstraţi? Cum am putea să le vedem?

V.P.: Nu trebuie să faceţi un efort prea mare, trebuie doar să aveţi răbdare şi o sa puteţi citi totul. Voi posta pe acest blog cele mai importante însemnări pe care le am, doar că trebuie să le fac o redactare, acum sînt mai mult nişte notiţe, de fapt chiar şi asta e prea mult spus.

T: O să descoperim şi lucruri interesante legate de negocierile pentru formarea alianţelor, despre ce a stat în spatele Guvernărilor din care aţi făcut parte?

V.P.: Concluziile mele reflectă multe din cele întîmplate în politică în ultimii ani, dar nu vă imaginaţi că sînt dezvăluiri de can-can, sînt concluziile pe care le-am tras după mai multe momente politice. Ca să vă dau un exemplu, unul dintre textele scrise recent este despre Guvernarea în alianţă, despre învăţămintele pe care le-am tras din crizele politice cu care ne-am confruntat, dar şi despre ce ar însemna pentru Moldova revenirea la o conducere totalitară, asigurată de un singur partid.

T: Guvernarea de alianţă este cea mai bună soluţie acum pentru Moldova?

V.P.: Da, R. Moldova este condamnată la guvernare de alianţă pentru mulţi ani de acum înainte. Şi cred că o ţară în plina tranziţie, ca a noastră, are nevoie de un astfel de tip de conducere, încă rănile noastre din trecut sînt prea adînci, iar sistemul nostru politic nu este pregătit pentru ca la guvernare să se afle un singur partid politic. Guvernarea în alianţă este foarte utilă pentru noi, e încă un mod de a învăţa ce este democraţia şi chiar de a o practica.

T: Revenind la blogul Dvs., cît de des veţi posta texte?

V.P.: Mi-e greu să vă spun acum, depinde de timpul pe care îl voi avea, dar voi încerca să postez constant, să fie o platformă dinamică de comunicare. În acelaşi timp, nu-mi propun să scriu doar ca să fiu ocupat cu ceva, eu vreau ca ceea ce voi plasa pe blog să fie cît mai relevant. Am văzut că e o modă ca unii politicieni să folosească blogul doar pentru a-şi murdări oponenţii politici. Nu sînt interesat de o astfel de comunicare prin intermediul blogului.

T: Politicienii obişnuiesc să fie ajutaţi de consilieri în redactarea textelor pe care le postează, Dvs. aveţi astfel de ajutoare?

V.P.: Deocamdată nu, pentru că aş pierde mai mult timp să-i povestesc cuiva tema despre care vreau să scriu, decît să scriu chiar eu. Tocmai de aceea am amînat lansarea blogului pînă ce am fost sigur ca îmi voi putea face timp pentru el. Eu cred că blogul trebuie să reflecte exact gîndirea autorului. Poate, cel mult, ar fi util să colaborez cu un blogger cu experienţă sau un jurnalist, care să verifice înainte de postare textele, ca ele să corespundă rigorilor de redactare ale unui material postat pe un blog. Asta pînă mai capăt experienţă în domeniu. Acum mi-a venit ideea asta şi o să mă gîndesc la ea.

T: Este prima Dvs. experienţă de scriitor?

V.P.: Nu sînt scriitor şi nici nu am astfel de pretenţii. Dar o anumita experienţă în a scrie am, ca mulţi alţii, în tinereţe am scris de la poezii, pînă la proză, dar făceam asta din plăcere, pentru mine, nu pentru a le publica. Eram prea timid că să trec prin tensiunea evaluării critice a publicului, la vremea respectivă. Ceea ce scriam era mai degrabă un joc, un mod de a mă descoperi. Cred că orice om, atunci cînd îşi scrie gîndurile, se descoperă pe sine.

T: Apropo de scris, Dvs. vorbiţi foarte bine atît româna, cît şi rusa, sînteţi unul dintre politicienii care face puţine greşeli şi are o exprimare corectă. Unde aţi învăţat limba română, de exemplu?

V.P.: Nu uitaţi ca eu m-am născut, am copilărit şi am învăţat într-un sat aflat pe malul Prutului. Am crescut cu televiziunea română, cu filmele şi emisiunile în limba română, am crescut cu poveştile româneşti. Deci, limba română era prezentă în casa noastră. Dar am crescut şi cu lecturile marilor scriitori ruşi. Am încercat să învăţ cît mai bine ambele limbi, dar nu am pretenţii să le vorbesc la perfecţie. Scrisul însă, cu siguranţă, e o foarte bună metodă de a-ţi perfecţiona inclusiv limbile pe care le cunoşti.

T: Aveţi o zi preferată sau o oră preferată pe care le-aţi ales pentru a scrie pe blog?

V.P.: În general, după ce îmi termin activitatea, acasă, obişnuiesc să stau cel puţin o oră în faţa computerului pentru a răspunde unor emailuri, a verifica pagina de Facebook, pentru a vedea sintezele din presă. Dar asta se întîmplă de obicei tîrziu, pe la 2 – 3 noaptea. Ştiu ca nu e chiar cea mai bună activitate pe care ar trebui să o fac înainte de somn, nu e cea mai relaxantă, dar m-am obişnuit de ani de zile aşa. Pe de altă parte, e ora la care alţii dorm şi eu am linişte, fără telefoane, activităţi şi alte elemente care m-ar putea tulbura.

T: Vă place mai mult să utilizaţi noua tehnologie pentru a scrie sau sînteţi mai conservator şi încă mai scrieţi de mînă?

V.P.: Tehnica o folosesc cînd am de răspuns la emailuri, dar în marea majoritate a timpului scriu de mînă şi nu cred că voi înlocui vreodată scrisul de mîna cu tehnica modernă, asta nu pentru că sunt conservator, ci pentru că scrisul de mînă mă ajuta să-mi aştern mai bine ideile şi gîndurile. Colaboratorii mei s-au obişnuit deja că oriunde am o întîlnire, chiar şi cînd e vorba de un prânz, să nu lipsească hîrtia şi un stilou.

T: Ce veţi face cu contul de Facebook?

V.P.: Îl voi păstra, desigur, acolo comunic cu mulţi prieteni, dar şi cu cei curioşi. Facebook-ul e mai mult pentru comunicarea privată, în timp ce pe blog va fi o comunicare mult mai publică, dar şi temele de comunicare vor fi mai consistente.

T: Primul text postat a fost o argumentare pentru deschiderea blogului. Pe cînd să aşteptăm următoarea postare?

V.P.: Foarte curînd, sper într-o săptămână să găsesc timp sa finalizez textul la care lucrez deja.

T: Vă propuneţi să deveniţi un concurent pentru adversarii publici la capitolul accesări?

V.P.: Nu, chiar nu vad elementele unei competiţii aici. Fiecare avem gîndurile noastre, abordarea noastră, publicul nostru, pînă la urmă. Ar fi ridicol să existe o competiţie de genul, cine postează mai multe texte pe blog.

T: Citiţi blogurile politicienilor de la noi? Care vi se pare cel mai interesant?

V.P.: Da, le citesc destul de des, chiar mai des decît citesc presa, de exemplu, pentru că pe bloguri găseşti mai multă creativitate şi e o lectură, de multe ori, interesantă. Îmi place ironia lui Valeriu Munteanu, dar şi frecvenţa cu care scrie. Uneori am citit texte interesante postate de Igor Dodon, chiar dacă nu sînt de acord cu el în cele mai multe situaţii. Nu-mi plac blogurile unora din PCRM, care conţin un limbaj suburban şi, în general, nu reflecta idei serioase, ci sînt folosite ca loc de descărcare a nervilor şi a frustrărilor, de aceea am şi renunţat să le mai accesez. Citesc cu interes analizele lui Octavian Ţicu, care are o scriitură bună, dar şi o gîndire interesantă. Am citit şi textele postate de Mihai Ghimpu, el are un stil unic, dar în ultima perioada nu l-am văzut prea prezent pe blog, poate a scris, dar nu am urmărit eu constant. Citesc şi multe texte postate de alţi bloggeri, nu neapărat de politicieni, oameni pe care nu-i cunosc, dar în textele cărora găsesc multe lucruri interesante.

T: În încheiere aş vrea sa va întreb dacă blogul va fi un instrument prin care doriţi să vă creaţi o imagine mai bună?

V.P.: Nu-mi propun nici pe blog şi nici în altă parte să-mi creez o imagine pozitivă. Pentru mine este suficient dacă oamenii ajung să mă cunoască aşa cum sînt şi nu cum încearcă alţii să mă arate, aceasta deja pentru mine înseamnă pozitiv. Am spus-o şi în alte interviuri, eu am greşit atunci când am acceptat ca imaginea mea sa fie creată de alţii şi nu am comunicat suficient de activ cu oamenii. Dar eu învăţ din greşeli şi, de cele mai multe ori, reuşesc să nu le repet.

T: Şi totuşi, ce aşteptări aveţi de la acest blog?

V.P.: Scrisul te ajută să te descoperi, dar le dă posibilitatea şi altora să te descopere. Asta deja este foarte important.

T: Vă mulţumesc pentru acest interviu.  Mă bucur că am avut o discuţie fără prea multă politică şi Vă doresc să postaţi cât mai multe texte interesante. Noi vom urmări atent blogul Dvs.

V.P.: Vă mulţumesc. Şi eu urmăresc constant portalul dvs.

 T: V-am solicitat acest interviu, nu pentru a discuta despre politică, ci de noua Dvs. activitate, cea de blogger. Ce v-a determinat să începeţi să scrieţi?

V.P.: E mult spus că ar fi noua mea activitate, ideea de a avea un blog e mai veche, dar pînă acum nu am avut timp să o pun în practică, pentru că atunci cînd ai un blog, dacă vrei să fie citit, trebuie să postezi constant, să fii prezent. Dar timpul nu mi-a permis pînă acum să fac asta. De scris, însă am scris permanent şi asta nu doar de cînd sînt în politică. Pe vremea cînd eram în business, aveam un obicei, acela de a nota la sfîrşitul zilei principalele idei noi descoperite sau situaţii mai deosebite pe care le întîlneam. Făceam asta pentru că nu-mi ajungea timpul uneori pentru a face imediat suficiente analize şi a înţelege de ce se întîmplă un lucru sau altul. Iar eu nu sînt genul să trec peste lucrurile pe care nu le înţeleg în totalitate, să le abandonez. Încă de cînd eram în business, unele situaţii mai complexe, care presupuneau timp pentru gîndire mai profundă, le aşterneam pe hîrtie, iar la sfîrşitul săptămânii sau cînd aveam timp, reveneam la acele înscrisuri şi trăgeam anumite concluzii, uneori chiar luam decizii în baza lor. Acesta a fost modul meu de a mă organiza, pe care l-am păstrat şi după intrarea în politică.

T: Pentru un jurnalist ar fi foarte interesant să pună mâna pe hîrtiuţele Dvs, mai ales pe cele pe care le-aţi scris de cînd sînteţi în politică. Le păstraţi? Cum am putea să le vedem?

V.P.: Nu trebuie să faceţi un efort prea mare, trebuie doar să aveţi răbdare şi o sa puteţi citi totul. Voi posta pe acest blog cele mai importante însemnări pe care le am, doar că trebuie să le fac o redactare, acum sînt mai mult nişte notiţe, de fapt chiar şi asta e prea mult spus.

T: O să descoperim şi lucruri interesante legate de negocierile pentru formarea alianţelor, despre ce a stat în spatele Guvernărilor din care aţi făcut parte?

V.P.: Concluziile mele reflectă multe din cele întîmplate în politică în ultimii ani, dar nu vă imaginaţi că sînt dezvăluiri de can-can, sînt concluziile pe care le-am tras după mai multe momente politice. Ca să vă dau un exemplu, unul dintre textele scrise recent este despre Guvernarea în alianţă, despre învăţămintele pe care le-am tras din crizele politice cu care ne-am confruntat, dar şi despre ce ar însemna pentru Moldova revenirea la o conducere totalitară, asigurată de un singur partid.

T: Guvernarea de alianţă este cea mai bună soluţie acum pentru Moldova?

V.P.: Da, R. Moldova este condamnată la guvernare de alianţă pentru mulţi ani de acum înainte. Şi cred că o ţară în plina tranziţie, ca a noastră, are nevoie de un astfel de tip de conducere, încă rănile noastre din trecut sînt prea adînci, iar sistemul nostru politic nu este pregătit pentru ca la guvernare să se afle un singur partid politic. Guvernarea în alianţă este foarte utilă pentru noi, e încă un mod de a învăţa ce este democraţia şi chiar de a o practica.

T: Revenind la blogul Dvs., cît de des veţi posta texte?

V.P.: Mi-e greu să vă spun acum, depinde de timpul pe care îl voi avea, dar voi încerca să postez constant, să fie o platformă dinamică de comunicare. În acelaşi timp, nu-mi propun să scriu doar ca să fiu ocupat cu ceva, eu vreau ca ceea ce voi plasa pe blog să fie cît mai relevant. Am văzut că e o modă ca unii politicieni să folosească blogul doar pentru a-şi murdări oponenţii politici. Nu sînt interesat de o astfel de comunicare prin intermediul blogului.

T: Politicienii obişnuiesc să fie ajutaţi de consilieri în redactarea textelor pe care le postează, Dvs. aveţi astfel de ajutoare?

V.P.: Deocamdată nu, pentru că aş pierde mai mult timp să-i povestesc cuiva tema despre care vreau să scriu, decît să scriu chiar eu. Tocmai de aceea am amînat lansarea blogului pînă ce am fost sigur ca îmi voi putea face timp pentru el. Eu cred că blogul trebuie să reflecte exact gîndirea autorului. Poate, cel mult, ar fi util să colaborez cu un blogger cu experienţă sau un jurnalist, care să verifice înainte de postare textele, ca ele să corespundă rigorilor de redactare ale unui material postat pe un blog. Asta pînă mai capăt experienţă în domeniu. Acum mi-a venit ideea asta şi o să mă gîndesc la ea.

T: Este prima Dvs. experienţă de scriitor?

V.P.: Nu sînt scriitor şi nici nu am astfel de pretenţii. Dar o anumita experienţă în a scrie am, ca mulţi alţii, în tinereţe am scris de la poezii, pînă la proză, dar făceam asta din plăcere, pentru mine, nu pentru a le publica. Eram prea timid că să trec prin tensiunea evaluării critice a publicului, la vremea respectivă. Ceea ce scriam era mai degrabă un joc, un mod de a mă descoperi. Cred că orice om, atunci cînd îşi scrie gîndurile, se descoperă pe sine.

T: Apropo de scris, Dvs. vorbiţi foarte bine atît româna, cît şi rusa, sînteţi unul dintre politicienii care face puţine greşeli şi are o exprimare corectă. Unde aţi învăţat limba română, de exemplu?

V.P.: Nu uitaţi ca eu m-am născut, am copilărit şi am învăţat într-un sat aflat pe malul Prutului. Am crescut cu televiziunea română, cu filmele şi emisiunile în limba română, am crescut cu poveştile româneşti. Deci, limba română era prezentă în casa noastră. Dar am crescut şi cu lecturile marilor scriitori ruşi. Am încercat să învăţ cît mai bine ambele limbi, dar nu am pretenţii să le vorbesc la perfecţie. Scrisul însă, cu siguranţă, e o foarte bună metodă de a-ţi perfecţiona inclusiv limbile pe care le cunoşti.

T: Aveţi o zi preferată sau o oră preferată pe care le-aţi ales pentru a scrie pe blog?

V.P.: În general, după ce îmi termin activitatea, acasă, obişnuiesc să stau cel puţin o oră în faţa computerului pentru a răspunde unor emailuri, a verifica pagina de Facebook, pentru a vedea sintezele din presă. Dar asta se întîmplă de obicei tîrziu, pe la 2 – 3 noaptea. Ştiu ca nu e chiar cea mai bună activitate pe care ar trebui să o fac înainte de somn, nu e cea mai relaxantă, dar m-am obişnuit de ani de zile aşa. Pe de altă parte, e ora la care alţii dorm şi eu am linişte, fără telefoane, activităţi şi alte elemente care m-ar putea tulbura.

T: Vă place mai mult să utilizaţi noua tehnologie pentru a scrie sau sînteţi mai conservator şi încă mai scrieţi de mînă?

V.P.: Tehnica o folosesc cînd am de răspuns la emailuri, dar în marea majoritate a timpului scriu de mînă şi nu cred că voi înlocui vreodată scrisul de mîna cu tehnica modernă, asta nu pentru că sunt conservator, ci pentru că scrisul de mînă mă ajuta să-mi aştern mai bine ideile şi gîndurile. Colaboratorii mei s-au obişnuit deja că oriunde am o întîlnire, chiar şi cînd e vorba de un prânz, să nu lipsească hîrtia şi un stilou.

T: Ce veţi face cu contul de Facebook?

V.P.: Îl voi păstra, desigur, acolo comunic cu mulţi prieteni, dar şi cu cei curioşi. Facebook-ul e mai mult pentru comunicarea privată, în timp ce pe blog va fi o comunicare mult mai publică, dar şi temele de comunicare vor fi mai consistente.

T: Primul text postat a fost o argumentare pentru deschiderea blogului. Pe cînd să aşteptăm următoarea postare?

V.P.: Foarte curînd, sper într-o săptămână să găsesc timp sa finalizez textul la care lucrez deja.

T: Vă propuneţi să deveniţi un concurent pentru adversarii publici la capitolul accesări?

V.P.: Nu, chiar nu vad elementele unei competiţii aici. Fiecare avem gîndurile noastre, abordarea noastră, publicul nostru, pînă la urmă. Ar fi ridicol să existe o competiţie de genul, cine postează mai multe texte pe blog.

T: Citiţi blogurile politicienilor de la noi? Care vi se pare cel mai interesant?

V.P.: Da, le citesc destul de des, chiar mai des decît citesc presa, de exemplu, pentru că pe bloguri găseşti mai multă creativitate şi e o lectură, de multe ori, interesantă. Îmi place ironia lui Valeriu Munteanu, dar şi frecvenţa cu care scrie. Uneori am citit texte interesante postate de Igor Dodon, chiar dacă nu sînt de acord cu el în cele mai multe situaţii. Nu-mi plac blogurile unora din PCRM, care conţin un limbaj suburban şi, în general, nu reflecta idei serioase, ci sînt folosite ca loc de descărcare a nervilor şi a frustrărilor, de aceea am şi renunţat să le mai accesez. Citesc cu interes analizele lui Octavian Ţicu, care are o scriitură bună, dar şi o gîndire interesantă. Am citit şi textele postate de Mihai Ghimpu, el are un stil unic, dar în ultima perioada nu l-am văzut prea prezent pe blog, poate a scris, dar nu am urmărit eu constant. Citesc şi multe texte postate de alţi bloggeri, nu neapărat de politicieni, oameni pe care nu-i cunosc, dar în textele cărora găsesc multe lucruri interesante.

T: În încheiere aş vrea sa va întreb dacă blogul va fi un instrument prin care doriţi să vă creaţi o imagine mai bună?

V.P.: Nu-mi propun nici pe blog şi nici în altă parte să-mi creez o imagine pozitivă. Pentru mine este suficient dacă oamenii ajung să mă cunoască aşa cum sînt şi nu cum încearcă alţii să mă arate, aceasta deja pentru mine înseamnă pozitiv. Am spus-o şi în alte interviuri, eu am greşit atunci când am acceptat ca imaginea mea sa fie creată de alţii şi nu am comunicat suficient de activ cu oamenii. Dar eu învăţ din greşeli şi, de cele mai multe ori, reuşesc să nu le repet.

T: Şi totuşi, ce aşteptări aveţi de la acest blog?

V.P.: Scrisul te ajută să te descoperi, dar le dă posibilitatea şi altora să te descopere. Asta deja este foarte important.

T: Vă mulţumesc pentru acest interviu.  Mă bucur că am avut o discuţie fără prea multă politică şi Vă doresc să postaţi cât mai multe texte interesante. Noi vom urmări atent blogul Dvs.

V.P.: Vă mulţumesc. Şi eu urmăresc constant portalul dvs.

 


Gallery photo
Despre politică şi ceva mai mult Copyright © 2017 Toate drepturile rezervate