Plahotniuc,despre vizita în SUA şi adevăraţii „amici” ai RM

12 Mai 2016 deschide.md

— Stimate domnule Vladimir Plahotniuc, vizita Dvs. în SUA a generat numeroase discuţii şi a fost interpretată în fel şi chip. Pentru a nu lăsa loc speculaţiilor, vă rugăm să ne spuneţi cine v-a făcut invitaţia în SUA şi în ce calitate aţi fost invitat? Comunicatele de presă ale PD v-au prezentat cu funcţia de coordonator executiv al alianţei de guvernare. Când a fost instituită această funcţie, ce presupune şi care este funcţionalitatea ei decizională?
— Vă mulţumesc pentru întrebări. O să vă răspund pe rând. Mai întâi de toate, am fost invitat să fiu prezent la Premiile pentru Lideri Internaţionali Distinşi, organizate de Consiliul Atlantic, pentru a onora leadership-ul politic, de afaceri, în arta şi umanitar al celor care, într-adevăr, apreciază relaţiile transatlantice, între Europa şi Statele Unite. Am fost invitat în calitate de prim-vicepreşedinte al Partidului Democrat. Totodată, am reprezentat şi coaliţia majoritară, prin transmiterea unor mesaje politice importante. Rolul de coordonator executiv nu este unul decizional, ci de a asigura suportul organizatoric, astfel încât majoritatea politică – formată din diferite partide şi grupuri politice, cu opinii şi viziuni diferite – să poata lucra ca un tot întreg, să fie funcţională. Pentru mine este extrem de important să ajut cu tot ceea ce pot ca aceasta coaliţie să guverneze înţelept şi eficient, având la bază interesele oamenilor. Dacă vrem sa dezvoltam economia, sa creăm locuri de muncă, sa creştem salariile, e nevoie de stabilitate şi să muncim eficient împreună. Iar această coaliţie a demonstrat până acum că, în ciuda faptului că partidele noastre au anumite viziuni doctrinare diferite, poate activa constructiv, fără certurile şi războaiele politice din trecut. Iată, inclusiv pentru aceasta, este nevoie să existe o bună coordonare internă, un dialog permanent pe interior, zona în care contribui şi eu într-o anumită măsură.
— La Chişinău s-a speculat că prezenţa Dvs. la reuniunea Consiliului Atlantic s-a făcut contra cost. Este adevărat? Care au fost costurile de participare? Dacă au existat! Dar costurile generale de deplasare a delegaţiei? Şi cine le-a achitat?
— Să fie clar: unicele costuri implicate au fost cele de călătorie şi cazare. Am mers acolo în calitate de prieteni şi am fost primiţi ca atare. Am avut întâlniri cu Adjunctul Secretarului de Stat pentru Relaţii Europene şi Eurasiatice la Departamentul de Stat al SUA. Deschiderea cu care am fost primiţi, cât şi seriozitatea dialogului nostru, consolidează relaţiile bune între naţiunile noastre, dar şi determinarea de a vedea Moldova progresând din punct de vedere economic şi politic.
Am transmis angajamentul ferm al coalitiei majoritare în reformarea instituţiilor de stat, cât şi dorinta mea personala de a susţine modernizarea  mecanismelor noastre de guvernare, astfel încât acestea să livreze servicii publice mai bune, să devină aşa cum le dorim: mai eficiente, mai accesibile, mai puţin birocratice.
Ştiţi, se creează impresia că unii oameni din Moldova vor să vadă cum ţara noastră eşuează; ei profită de orice oportunitate ca să denigreze naţiunea noastră şi să-i insulte pe partenerii noştri. Ei nu oferă speranţă viitorului ţării noastre, ci doar perspective negative. Să ai aşa o atitudine, să tragi ţara în jos atunci când ar fi trebuit să o dezvolţi nu face altceva decât să îngreuneze procesul obţinerii de asistenţă de la Uniunea Europeană şi FMI, pentru suportul în dezvoltarea economică a ţării. Nu cred că interesele ţării noastre pot fi încredinţate unor astfel de oameni care îşi denigrează propria ţară, îi jignesc pe partenerii noştri externi, îi mint pe moldoveni.
Cei care speculează cu astfel de lucruri, insinuând că la FMI, Consiliul Atlantic sau la Departamentul de Stat al SUA se fac astfel de întâlniri contra unor sume de bani, sunt iresponsabili şi îi jignesc grav pe partenerii nostri americani, dovedesc o lipsă totală de seriozitate. Eu nu cred că trebuie comentate prea mult astfel de speculaţii.
— Ce statut a avut Victor Osipov în această deplasare şi cine a mai făcut parte din delegaţie ?
— În delegatie am inclus câţiva experţi în zonele importante: economie, securitate regională, politică externă, în funcţie de tematica întâlnirilor stabilite. Domnul Osipov este un foarte bun cunoscător al situatiei legate de securitatea regionala, de Transnistria, subiect abordat la aproape toate întâlnirile pe care le-am avut in SUA, a fost de mare utilitate în discuţiile pe care le-am avut pe acest subiect şi îi sunt recunoscător că a acceptat să facă parte din delegatie. De asemenea, domnul Octavian Calmîc, vicepremier şi ministrul Economiei, a avut un rol important în aproape toate întâlnirile, în special în cea cu FMI. Într-o astfel de delegatie, în care sunt programate întâlniri la instituţii atât de importante pentru dezvoltarea Republicii Moldova, este firesc să participe experţi în domeniile discutate şi le sunt recunoscător că şi-au sacrificat sărbătorile pentru a fi prezenţi la aceste întâlniri importante.
— Pentru organizarea acestei vizite, aţi apelat la o firmă de lobby din SUA sau Consiliul Atlantic v-a organizat întrevederile? Cine s-a ocupat de organizarea vizitei? Pentru că, din postările Dvs. şi din comunicatele PD, s-a văzut că aţi avut un program foarte încărcat?
— Nu am apelat la o firma de lobby, nici nu era nevoie. Pentru evenimentul principal la care am fost invitaţi, dar şi pentru câteva întâlniri, Consiliul Atlantic a asigurat tot ceea ce ţine de organizare, aşa cum a făcut-o şi cu alte ocazii, când invitaţi au fost alţi politicieni din Moldova. Au fost şi întâlniri pe care mi le-am organizat singur, de exemplu cele cu persoane cu care m-am mai văzut anterior, cu diferite ocazii.
— În una dintre declaraţiile dumneavoastră, făcută după decernarea premiilor Consiliului Atlantic, spuneţi ca aţi solicitat sprijinul pentru implementarea reformelor în Republica Moldova mai multor personalităţi: Aleksander Kwasniewski, fost preşedinte al Poloniei între 1995-2005, Carl Bildt, fost prim-ministru al Suediei, Ana Palacio, fost ministru de Externe al Spaniei, Lord Robertson, fost secretar general al NATO. Să înţelegem ca aceste personalităţi vor vizita Republica Moldova în perioada următoare?
— Eu m-aş bucura ca astfel de personalităţi să vină cât mai des în Moldova şi sper să-i revăd aici pe cei cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc în SUA. Le-am prezentat viziunea noastră în legătură cu dezvoltarea Moldovei, am avut un schimb de opinii foarte util, pe care sper să îl continuăm în viitorul apropiat. Sunt personalităţi importante, de la care avem ce învăţa, dar şi care ne pot sprijini în proiectul nostru de dezvoltare, în reformele pe care le vom face în Moldova. S-au arătat interesati de evoluţia ţării noastre şi sunt gata să ne susţină cu ceea ce pot.
— Una dintre cele mai importante întrevederi a fost cea cu Victoria Nuland. Ce aţi discutat cu domnia sa, ce recomandări şi solicitări aţi primit din partea doamnei Victoria Nuland?
—Doamna Victoria Nuland este foarte bine informată în legătură cu situaţia din Moldova, iar acest lucru a făcut ca discuţia noastră să fie una foarte concretă şi utilă.
Departamentul de Stat al SUA îşi doreşte să vadă reforme în ţara noastră, să vadă transformări reale, progresele actualului guvern sunt remarcate în acest domeniu, iar mesajul a fost că trebuie mers mai departe pe aceasta cale. Am primit mesaje încurajatoare, pozitive, pentru noi e importantă confirmarea că suntem pe drumul cel bun, confirmare primită în ultima perioadă atât din SUA, cât şi de la unii lideri europeni. Dar dincolo de astfel de întâlniri bune, e important ce se întâmplă după ele. Aceasta dezghetare a relaţiilor cu partenerii externi s-a produs, pentru că majoritatea de la guvernare a arătat semne concrete că poate face reforme, dar acum e important să arătam că mergem definitiv pe calea asta.
— O altă întrevedere importantă a fost cea cu reprezentanţii FMI. Care este poziţia lor faţă de Republica Moldova şi când vor demara negocierile pentru semnarea unui nou acord de finanţare?
— Poziţia FMI depinde în primul rând de noi, inclusiv de atitudinea noastra politică şi de determinarea pe care o avem. În discuţiile pe care le-am avut am văzut că şi acolo sunt remarcaţi primii paşi pozitivi făcuţi de actuala guvernare, în special cei ce ţin de zona economică şi zona bancară. A fost important ca FMI să cunoască şi viziunea noastră politică, a majorităţii parlamentare. Din discuţiile pe care le-am avut, nu am vazut obstacole care ar putea împiedica începerea negocierilor, zilele următoare va veni o primă misiune pentru a evalua acţiunile convenite la ultima vizită, apoi, cel mai probabil în iunie, va veni deja delegatia pentru negocieri. Nu vor fi negocieri simple, noi însă vom sprijini politic guvernul cu tot necesarul pentru a putea duce la bun sfârşit semnarea unui nou acord cu FMI.
— De regulă, FMI discută  cu exponenţi direcţi din Guvern şi cu Guvernatorul BNM. Admiteţi că această întrevedere ar putea fi calificată drept o depăşire a atribuţiilor Dvs?
— Cum am spus, este important ca toţi cei care vor să ajute la reconstruirea ţării, să o facă, dar nu prin discursuri doar, ci să se implice în mod activ. Prin prezenţa la FMI, eu am vrut să arăt inclusiv sprijinul meu pentru un nou acord cu FMI, dar şi sprijinul coaliţiei noastre. Noi nu am negociat. Noi am discutat cât de importante sunt reformele şi modernizarea pentru economia şi societatea noastră. Există şi o dimensiune politică în încheierea parteneriatului. Şi, dacă pot să ajut – printr-un dialog constructiv, pentru a debloca investiţiile pentru ţara noastră din partea FMI sau a Uniunii Europene –, atunci desigur că voi ajuta.
— O întâlnire la fel de importantă aţi avut cu posibilii investitori printre care se numără şi personalităti de mare succes în lumea afacerilor. Sunt interesaţii oamenii de afaceri de nivelul acesta să investească în Republica Moldova? Care ar fi domeniile de interes pentru ei?
— Am văzut un interes mare şi o curiozitate faţă de oportunităţile pe care le ofera Moldova. Dar ceea ce doreşte un investitor pentru a merge într-o ţăra ca a noastră este să fie stabilitate şi predictibilitate. Sigur ca sunt interesaţi de noi pieţe, i-am invitat în Moldova să le prezentăm aici la modul concret oportunităţile pe care le oferim, dar până atunci trebuie să demonstrăm că există o stabilitate politică pe termen lung, să vadă un Guvern pus pe treabă, care protejeaza mediul de afaceri şi investitorii străini.
— În afara întâlnirilor făcute publice aţi mai avut şi alte întâlniri cu oficiali americani? De exemplu, cu instituţii din domeniul securităţii sau alte domenii.
— Au fost şi întâlniri pe care nu le-am făcut publice, în special pe linie politică, întâlniri ce ţin de dezvoltarea PDM şi de anumite proiecte pe care partidul le va iniţia.
— Acum se vorbeşte despre o „deschidere” a SUA, de o atitudine mai apreciativă, enunţată de oficialii americani. Însă unii reprezentanţi ai UE, Bruxelles-lui sunt mai rezervati, existând mai multe voci sceptice sau chiar critice, atât la adresa Dvs., cât şi la adresa actualei guvernări per ansamblu. Cum explicaţi poziţiile oarecum diferite ale SUA şi UE faţă de actualul guvern şi faţă de evoluţiile RM în această perioadă?
— Vreau să ştiţi că nici liderii SUA, nici liderii UE nu se informează din campaniile de manipulare ale unei televiziuni sau din scrisorile analiştilor finanţaţi de grupul obscur de interese moldovenesc din Frankfurt, care încearcă să preia puterea în Moldova. Ei cunosc foarte bine despre existenţa acestui grup care activează nociv, inclusiv într-o zona a societatii civile, dar şi a politicului. Partenerii externi, însă, nu evaluează ţara noastră sau pe anumiţi lideri politici după insinuările unor astfel de grupări, ci după acţiunile pe care le face guvernarea şi liderii politici care o sustin. Eu nu am simţit vreodată o atitudine nefavorabila a SUA faţă de mine sau PDM, aşa cum nu am simţit nici acum o atitudine privilegiată în mod aparte. Eu am văzut un interes pentru dialog constructiv, o abordare şi o evaluare pornite de la realităţi, nu din informaţii deformate şi o dorinţă de a colabora cu toti cei care pot influenţa în mod pozitiv dezvoltarea Moldovei.
Acelasi lucru e valabil şi în cazul liderilor UE, eu nu văd diferenţa între poziţia lor şi cea a liderilor americani. Chiar zilele trecute au fost cel putin doua mesaje de încurajare şi din partea liderilor UE, care remarcau progresele făcute de actualul Guvern. A fost şi acel mesaj din Romania, prin promulgarea de către preşedintele Klaus Iohanis a acordului de împrumut pentru Republica Moldova, care arată că ne-am îndeplinit angajamentele convenite şi cu Romania.
Partenerii externi au acelasi obiectiv în legătura cu ţara noastră. Mesaje încurajatoare au venit din toate părţile, e o dezghetare evidentă a relaţilor noastre externe, dar nu ne îmbătam cu apă rece, acesta e doar începutul, evoluţia relaţiilor noastre cu partenerii de dezvoltare depinde foarte mult de modul în care vom acţiona mai departe, dacă vom continua pe drumul pe care ne-am pornit.
— Să ne aşteptăm la mişcări esenţiale în politica moldovenească după această vizită în SUA?
— Da, în ceea ce mă priveşte. Sunt multe lucruri de făcut pentru redresarea situaţiei în ţara noastră. Toţi cei care îşi doresc ca ţara să prospere trebuie să se unească şi să se pună pe muncit. Cu cât mai mult vom munci împreună, cu atât mai multe rezultate vom obţine. Personal, voi face în perioada următoare mai multe lucruri importante care să ajute Moldova. Trebuie sa fim judecaţi pentru ce facem, nu pentru ce declarăm. Oamenii aşteaptă să vadă rezultate, fiindcă declaraţii şi promisiuni populiste au avut destule. Eu cred că s-au săturat să vada la televizor politicieni care se războiesc doar cu alţi politicieni, dar care nu au niciun proiect pozitiv pentru oameni, nu ştiu să facă nimic, construiesc partide pe manipulări, conflicte politice şi duşmani inventaţi.
Scopul nostru este să facem reforme profunde, începând cu reformarea guvernului şi continuând cu celelalte instituţii. Instituţiile statului trebuie să devină mult mai receptive la necesităţile populaţiei. Statul trebuie modernizat, astfel încât acesta să fie potrivit scopului, potrivit pentru popor şi potrivit pentru viitor. Nu putem să avem instituţii funcţionale câtă vreme nu facem schimbări radicale de sistem. Este un proces de durată, asta nu se face în câteva luni, dar ne-am pornit şi mergem până la capăt. La final, tragem linie şi oamenii să spună dacă am fost sau nu eficienţi. Ei trebuie să ne dea aprecieri, nu cei câţiva politicieni profitori, care încearcă acum să-şi construiască o carieră politică pe necazurile şi nevoile oamenilor.
— Mai mulţi formatori de opinie – printre care Vladimir Socor, Armand Goşu, Igor Boţan şi alţii – au calificat această vizită în SUA drept o încercare a Dvs. de a obţine legitimitate politică. Intenţionaţi să ieşiţi mai des la rampa politicii moldoveneşti?
— Intenţionez să influenţez pozitiv procesul de dezvoltare a Moldovei, dar nu prin ieşiri la rampă doar, cum atât de des s-a practicât în politica moldovenească, iar după au ramas doar ieşirile la rampă şi acţiunile nu s-au mai făcut. Aveti şi acum câteva exemple de oameni care încearcă să-şi creeze o carieră politică prin manipulări şi cinism, eu cred însă că e foarte aproape ziua când oamenii nu vor mai crede în astfel de aşa-zişi eroi, apăruţi peste noapte, aceste produse de PR politic, care nu au niciun conţinut. Legitimitatea politică nu ţi-o dă ieşitul la rampă sau o vizită externă, legitimitatea şi credibilitatea vin din reuşitele pe care le ai.
În rest, deocamdată nu sunt la curent cu opiniile exprimate de persoanele menţionate, ca să pot comenta mai amplu acest subiect.
— Cât de reale ar fi şansele să-l avem pe Vlad Plahotniuc drept candidat la prezidenţiale? Apropo, prezidenţialele din RM au fost pe agenda discuţiilor pe care le-aţi avut în SUA?
— Permiteţi-mi să fiu foarte categoric şi clar: e bine că Moldova va avea alegeri prezidenţiale prin vot direct. Este corect ca preşedintele ţării să fie ales de popor, prin vot democratic. Însă eu nu voi cândida şi nici nu am avut intenţia să o fac.
În politică sunt întotdeauna zvonuri şi bârfe, dar, ca să fie clar, o să repet: nu intenţionez să cândidez la preşedinţia ţării.
În vizita mea din SUA, tema alegerilor prezidenţiale, desigur, a fost atinsă succint; nu ar fi fost firesc ca politicienii de aici şi cei americani să nu discute pe această temă atunci când ambele ţări sunt în pragul alegerilor.
— Decizia CC din 4 martie a provocat (ca reacţie imediată) euforie în tabăra opoziţiei (parlamentare şi extraparlamentare), ca mai apoi să fie blamată şi atacată masiv de o buna parte a liderilor şi formatorilor, au vorbit despre implicarea Dvs. în verdictul dat de CC. Cât de pertinente sunt aceste acuzaţii? S-a ştiut care va fi decizia? Care sunt consecinţele, ce a „câştigat” şi ce a „pierdut” PD în urma aceste resetări a agendei politice din RM pentru 2016?
— Ce credeti că ar fi spus toţi cei mentionati de dvs., dacă CC ar fi decis invers? Tot că Plahotniuc a influenţat deciza. Este deja un scenariu previzibil în astfel de situaţii, chiar şi atunci când apare o decizie în favoarea lor, caută motivaţii ascunse, imaginează diferite scenarii. Pentru ei lucrurile simple nu sunt simple, ca pentru dvs. sau oamenii obisnuiti, pentru ei lucrurile simple sunt cele mai complicate, pentru că le e cel mai greu să găsească elemente de conflict în spatele lor, nu au ce să atace. Repet, faptul că oamenii ajung să-şi poată alege preşedintele singuri este foarte salutabil, aceasta elimină şi o importantă sursă de instabilitate politică, dar aş fi preferat ca acest lucru să nu se facă prin sesizarea depusă de deputaţii PLDM la CC, ci printr-un referendum, aşa cum s-a încercat şi în trecut. Iar opoziţia, care reacţionează astăzi isteric şi se bucură în acelaşi timp, ar fi trebuit să-şi unească eforturile şi sa strângă semnăturile din timp, în mod regulamentar, să putem avea un referendum legal, dacă tot şi-au asumat public această initiaţivă. Dar lor nu le place munca, lor le place scena, reflectoarele şi studiourile tv.
Dacă va amintiţi, cu câteva luni în urmă preşedintele Parlamentului a transmis public mesajul coalitiei majoritare, în care noi am spus foarte clar că suntem de acord cu referendumul propus de opoziţie şi eram gata inclusiv să găsim o formulă de a-l declanşa mai rapid, prin vot în Parlament. Liderii opozitiei ar fi trebuit să convingă PLDM să-şi retragă cererea de la CC şi să-şi unească eforturile fie pentru strângerea de semnături, fie pentru a găsi soluţii în Parlament. Dar lor nu le plac soluţiile, nici măcar când se răspunde pozitiv la initiaţiva lor, ei vor conflicte, circ, razboaie politice.
— În ce măsură ar fi pregătită alianţa de guvernare să accepte un candidat unic de dreapta, în turul II al prezidenţialelor, alături de opoziţia care are aceleaşi viziuni geopolitice?
— Un partid politic serios nu poate să nu participe cu candidatul propriu la alegeri atât de importante, cum sunt cele prezidenţiale. De aceea avem turul întâi, ca fiecare partid să propună electoratului candidatul şi proiectul său, iar în turul doi desigur că deja se poate ajunge la diferite alianţe, la un candidat susţinut de mai multe partide. Dezbaterea care există acum în zona partidelor de dreapta, de a susţine un singur canidat, este ridicolă, cel puţin prin modul în care se vede public că se desfăşoară, când o marionetă a unor interlopi fugari încearcă în cel mai cinic mod să profite de nişte naivi ca să-i dea lui sprijinul şi voturile în numele „unităţii” dreptei, aşa cum i-a păcălit şi pe oameni când i-a scos la proteste, apoi le-a abandonat nevoile şi s-a folosit de protestul lor pentru a-şi face un partid politic. Eu nu cred că el şi gruparea interlopă din spatele lui vor reuşi să-i păcălească pe ceilalţi lideri ai opoziţiei de dreapta. Chiar dacă sunt neexperimentaţi, văd că au şi ei o puternică dorinţă de afirmare şi încearcă să-si construiască partide şi o carieră politică.
Deci nu avem o dezbatere şi o intenţie serioasă de unitate a dreptei nici măcar în zona opoziţiei şi, oricum, cred că dacă aceste partide s-ar uni în jurul unui singur candidat, scorul total al dreptei ar fi considerabil mai mic decât ar putea acumula aceste partide împreună, dacă ar merge separat. Partidele de dreapta din opoziţie au, până la urmă, tot dreptul chiar şi să fuzioneze şi să-l susţină pe candidatul interlopilor fugari, eu nu văd o problema aici, important e să o facă transparent şi să-şi asume public aceasta decizie, astfel încât electoratul să înţeleagă ce votează.
Alegerea preşedintelui nu trebuie să aibă în faţă doar viziuni geopolitice, oamenii au nevoie, în primul rând, de un preşedinte echilibrat, care să gestioneze cu înţelepciune tensiunile din societate, nu să le accentueze şi să genereze războaie politice. E nevoie de un preşedinte puternic, cu experienţă reală de viaţă, care să fie garantul stabilităţii ţării în următorii ani.
— Credeţi că este posibilă continuarea parcursului european şi implementarea angajamentelor pe care vi le-aţi asumat în faţa partenerilor de dezvoltare, având un preşedinte de pe eşichierul de stângă (de exemplu, din PSRM sau din Partidul Nostru)?
—Eu cred că preşedintele care va fi votat de oameni, indiferent din ce zonă politică doctrinară va veni el, trebuie să uite de preocupările lui politice şi doctrinare şi să fie preşedintele tuturor. Deci depinde mai degrabă de calităţile omului şi de scopul pentru care vine în această funcţie, decât de ce preocupări politice a avut până la votarea sa. Pentru că la noi ştiţi cum e cu viziunile geopolitice şi doctrinare: unii se schimbă peste noapte, le folosesc doar pentru a se poziţiona în funcţie de cum bate vântul, nu sunt fideli unui proiect politic original şi consistent. E important desigur ca viitorul preşedinte sa înţeleagă că Moldova se poate moderniza rapid doar cu o buna expertiză externă, cu alinierea la bunele practici din ţările europene, care şi-au demonstrat deja eficacitatea.
Eu cred ca moldovenii nu vor alege în această funcţie un om slab, un om fara experienţă sau un om conflictual, care vine la putere doar pentru a genera noi şi noi războaie politice. E nevoie de un preşedinte care sa fie un om al consensului, un arbitru pentru clasa politică, un factor de echilibru între instituţiile statului şi clasa politică.
— Ce credeţi că ar trebui să facem cu „Transnistria”?
— Să facem paşi, chiar dacă înceţi şi mai bine cântăriţi, dar să avansăm, să nu stăm pe loc. Să rezolvăm câteva probleme care se pot lămuri inclusiv la nivelul Guvernului şi le vom rezolva în perioada următoare, când cred ca vom inregistra evolutii importante.
— .... dar cu unioniştii?
— Unioniştii sunt oameni care au un crez, trebuie lăsaţi să şi-l manifeste liber, la fel ca cei care au alt crez, dreptul lor la opinie nu trebuie îngrădit, atâta vreme cât este respectat cadrul democratic. Republica Moldova este stat independent, proiectul nostru de dezvoltare este integrarea în UE, dar asta nu presupune în niciun fel pierderea independenţei noastre ca stat.
— Cum comentaţi manifestaţiile împotriva dumneavoastră şi, mai ales, cum comentaţi acuzele că aţi capturat Republica Moldova şi o folosiţi în interes propriu?
— Consider că fiecare are dreptul de a protesta paşnic. Dar nimeni nu are dreptul de a utiliza violenţa şi criminalitatea pentru a-şi face protestul auzit. Democraţia înseamnă libertatea de a nu fi de acord, iar despotismul înseamnă triumful violenţei asupra stabilităţii.
Există persoane, cum sunt Ţopii, care îşi folosesc averea în calitate de arma politica, chiar şi de peste hotare. Ei consideră că este legitim de a încuraja protestele bazate pe minciuni şi distorsiuni, de a scoate oamenii în stradă, de a le provoca furia şi supărarea, iar apoi, când lucrurile iau o întorsătură urâtă, să îi lase în voia sorţii, să-i abandoneze pentru a-si construi un partid politic pe spinarea lor. E cinic. Tactica lor nu va triumfa pe termen lung, pentru că e construită pe minciună şi interese obscure, care nu au legătură cu interesele reale ale populaţiei. Aspectul moral însă, cel legat de folosirea unor oameni care, într-adevăr, au anumite nevoi şi probleme reale, în scopuri murdare, pentru crearea unui partid al unui grup de interese, nu eu trebuie să-l judec, ci oamenii, la momentul potrivit.
Legat de captivitate, i-aş întreba pe cei care folosesc acest termen pe unde au fost ei în ultimii ani? Cum de nu au fost la fel de vocali şi de îngrijoraţi de această aşa-zisă captivitate când Vama, Fiscul, Ministerul de Interne, cel al Agriculturii, se aflau în captivitatea unui partid? Răspunsul îl găsiţi în averile pe care le-au făcut unii dintre cei care astăzi vociferează că statul e captiv. Sunt oameni care s-au trezit brusc anul acesta, când schemele prin care fraudau statul au început să se închidă una câte una, iată de ce unii dintre ei au realizat peste noapte caă statul a devenit captiv, după ce şi-au pierdut sursele de venituri ilicite. Urmăriţi doar rezultatele din ultimele doua luni ale unora dintre instituţiile mentionate şi o să înţelegeţi mai bine ce vă spun.
— De ce nu ieşiţi în presă, în spaţiul public, la dialog cu societatea civilă? Nu credeţi că lipsa de comunicare este principalul factor care acutizează lupta anti-guvernării actuale?
— Aşa e, deficitul de comunicare a dus la imaginea negativă pe care o avem azi. Vom face şi voi face schimbări în acest sens, inclusiv în ce mă priveşte, dar nu prin ieşiri la rampă cu vorbe goale. Un prim pas în această direcţie l-am făcut: v-am acordat acest interviu după multe solicitări din partea portalului dvs.
Prioritatea mea nu este însă urcatul pe scenă acum, acolo e plin de vedete politice care se bat să ajungă la microfon, prioritatea mea e ca, până se termină spectacolul lor grotesc, guvernarea să aibă rezultate concrete, pe care cetatenii să le simtă direct, în mod pozitiv. Acesta e, dacă vreţi, cel mai bun PR şi e pe termen lung. M-am convins şi la întâlnirile din SUA că rezultatele concrete constituie cel mai bun mod de a dovedi ca eşti credibil.
 


Gallery photo
Despre politică şi ceva mai mult Copyright © 2017 Toate drepturile rezervate