Despre mine

Despre copilărie




M-am născut în satul Pituşca, raionul Călăraşi, dar am crescut în satul Grozeşti din raionul Nisporeni, acolo unde părinţii mei s-au mutat când eu aveam doar 3 luni. 

Am avut o copilărie frumoasă şi foarte activă, de mic trăiesc cu senzaţia că ziua e prea scurtă şi noaptea prea lungă, nu-mi ajungea timpul nici atunci, nu-mi ajunge nici acum. De aceea somnul la prânz era coşmarul meu când eram copil, la fel şi culcatul seara devreme. Azi mă bucur de libertatea de a dormi 3-5 ore pe noapte, mi-am făcut singur ziua mai lungă din contul nopţii mai scurte.
 

Despre anii de şcoală


Încă din şcoală am deprins spiritul competitiv şi dorinţa de a face mai mult decât mi se cere, de fapt cred că era şi o dorinţă de a-mi forţa limitele, tot timpul credeam că pot mai mult. Pentru asta aveam însă nevoie de o intensă acumulare de cunoştinţe, iar acest lucru cred că m-a făcut să îndrăgesc cartea. 

Nu învăţam pentru note şi laude, învăţam ca să înţeleg cât mai multe lucruri şi să le pot folosi, iar plăcerea competiţiei o trăiam la olimpiadele pe raion, unde ocupam mereu locuri de frunte. Părinţii mei, fiind profesori, au avut o metodă extraordinară de a mă motiva şi a mă face să nu văd şcoala ca ceva obligatoriu, ci ca ceva util. De mic aveam ambiţii mari şi ei m-au învăţat cum pot ajunge la ele valorificând ceea ce oferă şcoala. 

Cât despre motivaţia mea personală, ea întotdeauna a fost legată de pasiunea şi dorinţa mea de a reuşi în ceea ce fac. Am încercat de toate pentru a descoperi ce îmi place şi ce îmi este de folos. Pasiunile mele în copilărie au fost legate de muzică, sport şi lectură. Am frecventat 6 ani şcoala de muzică, am practicat diferite genuri de sport, dar cel care mi-a produs mari satisfacţii a fost haltere, care mi-a adus şi locul doi pe republică între juniori, sub îndrumarea unui maestru internaţional în acest sport.

Nu am fost un copil alintat de părinţi, noi eram 6 copii, iar nevoile erau mari, nu era loc pentru alintări. Aveam iubirea lor părintească şi ne era suficient. Problemele şi necesităţile familiei noastre ne-au învăţat ce înseamnă să ne ajutăm unii pe alţii, să muncim în echipă, să ajutăm părinţii în gospodărie şi să preţuim ceea ce obţineam în urma muncii noastre.  
 

Despre anii de studenţie


Am mers la Politehnică printr-un concurs de împrejurări, dar niciodată nu am regretat acest lucru. Când am venit în Chişinău să intru la facultate, îmi doream să fac dreptul, de fapt. Am aflat însă că pentru a intra la facultatea de drept trebuia să fi făcut armata, ori trebuia să am deja doi ani de experienţă de muncă, condiţii pe care eu nu le întruneam. Aşa că m-am reorientat către o altă facultate, dar am ales-o pe cea unde erau cei mai mulţi candidaţi pe un loc, cel mai complicat concurs. 

Dacă iniţial mă planificam să învăţ o altă specialitate, aveam nevoie măcar de o competiţie adevărată care să mă mobilizeze să mă pregătesc şi să reuşesc la admitere. Am reuşit. Viaţa de student a durat însă pentru o scurtă perioadă, până m-au luat în armată.

 

Despre afaceri


La întoarcerea din armată, am mai învăţat o perioadă la Politehnică, ca să finalizez studiile, chiar dacă iniţial nu-mi vedeam viitorul în acel domeniu. Aşa că paralel am început să caut noi provocări, noi perspective. Apoi am intrat în lumea afacerilor, am început să fac primii bani din activităţi de comerţ şi servicii, era o activitate total nouă pentru mine, căreia trebuia să-i aloc tot timpul şi energia pentru a o înţelege. Acest lucru m-a determinat să iau o pauză academică, iar mai târziu am revenit şi am absolvit Universitatea Politehnică, apoi mi-am realizat şi dorinţa de a studia la drept, când deja drumul meu devenise clar, spre lumea afacerilor.

La vremea aceea, domeniul afacerilor era unul foarte neclar, a trebuit să experimentez mult până să-l înţeleg. Ca şi mulţi alţi compatrioţi, am făcut şi drumuri în fosta Iugoslavie, până să înceapă războiul, vânzând în pieţele din Belgrad şi Macedonia ceea pentru ce exista cerere atunci. Acolo am trecut prin momente extrem de complicate, erau lupte dure pentru un loc pe piaţa respectivă, cu indivizi care foloseau metode foarte agresive, care controlau piaţa prin teroare. Ei erau mulţi, nu le-aş fi făcut faţă răspunzând doar cu agresivitate. Asta m-a făcut să-mi pun mintea în mişcare şi atunci m-am convins, o dată în plus, cât de superioară este mintea, organizarea şi spiritul de echipă faţă de metodele violente. 

Am încercat şi afacerea pe care o practicau mulţi moldoveni la vremea respectivă, cea cu sălile video, apoi am trecut la prima mea afacere serioasă – o tipografie, în care am investit multă energie şi a fost prima afacere care îmi aducea venituri bune şi constante, tipăream etichete pentru mai multe vinării din Moldova şi de peste hotare, iar la un moment dat ne-am diversificat activitatea şi am devenit cei mai mari importatori de produse de sticlă pentru industria vinului şi a conservelor din Republica Moldova.  

Atunci a început, de fapt, lumea reală a afacerilor pentru mine, atunci am învăţat cum un proiect de business se construieşte pas cu pas, de la zero, cum se dezvoltă, ce înseamnă responsabilitatea de a avea un număr mare de angajaţi, pentru traiul cărora porţi răspundere. Atunci am însuşit ce înseamnă să te organizezi eficient, iar aceste cunoştinţe şi înţelesuri mi-au venit nu doar pe calea cărţilor, ci din viaţa reală, inclusiv din greşelile pe care le-am făcut. 

În continuare am gestionat afaceri în România, unde vindeam producţie tipografică, apoi în Italia, unde gestionam o companie de construcţii în cadrul căreia lucrau circa 300 de oameni. 

Către anul 2001, eram deja un om de afaceri format, cu experienţă şi cu dorinţă enormă de a reuşi mai mult. Anume în acel an mi s-a oferit oportunitatea să dezvolt aproape de la zero întreprinderea Petrom din Republica Moldova. Am acceptat această propunere şi, în câţiva ani buni de muncă, Petrom-Moldova a devenit lider pe piaţa din Republica Moldova şi unul dintre principalii contribuabili la bugetul de stat. 

Apoi au urmat afaceri în turism, media, imobiliare, pe care deja le-am putut încredinţa unei echipe de tineri profesionişti pe care mi-am format-o, iar majoritatea dintre ei sunt şi astăzi împreună cu mine.

 

Despre implicarea în politică


Am intrat în politică în 2010, dar m-am implicat în acest domeniu mult mai devreme. În special în anii 2007-2009, am sprijinit în repetate rânduri mai mulţi lideri ai opoziţiei de atunci, am făcut asta pentru că îmi doream ca Republica Moldova să nu mai fie o ţară cu o doctrină comunistă, îmi doream ca oamenii de afaceri străini cu care mă întâlneam să nu-mi mai vorbească despre regimul comunist de la noi. 

Am considerat că Moldova are nevoie de o schimbare profundă şi să-şi aleagă o cale şi un model occidental de dezvoltare, unul care şi-a dovedit eficienţa în alte ţări fost comuniste. Această decizie a mea mi-a produs pagube mari la momentul respectiv, inclusiv anumite consecinţe asupra mea şi a familiei, dar nu am cedat, ştiam că scopul este unul vital pentru Republica Moldova.

 În 2010, am decis să mă implic activ în politică şi să candidez pe listele Partidului Democrat din Moldova în alegerile parlamentare. Am făcut acest lucru când am înţeles că e nevoie, şi în politică, de organizare şi de coerenţă în acţiuni. Împreună cu colegii din PDM am reuşit să reorganizăm eficient partidul în teritoriu, să-l facem singurul partid cu organizaţii active în toată ţara. 

Acum, împreună cu colegii intenţionăm să ducem la bun sfârşit proiectul de modernizare a PDM, care să devină un model de funcţionare democratică, un partid care să-i reprezinte pe cât mai mulţi dintre cetăţenii Republicii Moldova.

Ambiţia mea pe termen lung este să transformăm ţara în care trăim într-un stat modern, în care oamenii să vrea să înveţe, să-şi creeze familii, să lucreze şi în care să poată îmbătrâni în condiţii decente. Vreau să pun bazele unui progres constant pentru Moldova, un progres care să fie asigurat, să fie garantat şi după plecarea noastră. Până acum, mi-au reuşit toate proiectele mari, indiferent cât de lung şi greu a fost drumul, indiferent de obstacole.   
Gallery photo
Despre politică si ceva mai mult Copyright © 2016 Toate drepturile rezervate